TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămânjer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂUJÉR s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăujér (-re), s. n. – Băț, nuia; epitet dat unui om de nimic. – Var. tăujăr(iu), teujer, tăunjer. Mag. tozser (Gáldi, Dict., 163). – Der. tăunji, vb. (a bate, a lovi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink