TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

URECHE-TĂTĂRÁSCĂ s. v. urechea-iepurelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tătărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tătăráscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink