TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂLPUÍT adj. v. pingelit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂLPUÍT s. v. pingelire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tălpuít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A TĂLPUÍ ~iésc tranz. (obiecte de încălțăminte, ciorapi, sănii) A înzestra cu tălpi. /talpă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂLPUÍ vb. v. pingeli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tălpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpuiésc, imperf. 3 sg. tălpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink