TĂLGERÉL, tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂLGERÉL s. tălgeraș, (reg.) tăleraș, tălerel, tălgeruț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tălgerél s. n., pl. tălgeréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink