TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICULÍȚĂ s. v. tăicuță, tătic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăiculíță s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink