TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICÚȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăicúță/tăicúț s. m., pl. tăicúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink