TĂICUȘÓR, tăicușori, s. m. Tăiculiță. – Taică + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICUȘÓR s. m. Tăiculiță. – Din taică + suf. -(u)șor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂICUȘÓR s. v. tăicuță, tătic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăicușór s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink