TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

tăgádnic adj. m., pl. tăgádnici; f. sg. tăgádnică, pl. tăgádnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink