TĂGÁDĂ, tăgade, s. f. Tăgăduială. ◊ Loc. adv. fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur. – Din tăgădui (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂGÁDĂ ~e f. v. A TĂGĂDUI. ◊ Fără ~ a) în mod operativ; fără a aștepta mult; b) în mod sigur; neîndoielnic. /v. a tăgădui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂGÁDĂ s. v. contestare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăgádă s. f., g.-d. art. tăgádei; pl. tăgáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink