TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink