TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă¹. – V. tăblui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

tăbluít adj. m. (sil. -blu-), pl. tăbluíți; f. sg. tăbluítă; pl. tăbluíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă¹. – Tablă¹ + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

A TĂBLUÍ ~iésc tranz. (case și alte construcții) A acoperi cu tablă. /tablă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăbluí vb. (sil. -blui-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink