tăblălúța s. f. (sil. -blă-), g.-d. art. tăblălúței; pl. tăblălúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂBLĂLÚȚĂ, tăblăluțe, s. f. Diminutiv al lui tabla. – Tabla + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink