TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRÂTÚRĂ ~i f. fam. 1) Om de nimic; târâie-brâu. 2) Femeie desfrânată; târfă; prostituată. /a târî+ suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRÂTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink