SUTURÁRE s.f. Acțiunea de a sutura și rezultatul ei; sutură. [< sutura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

suturáre s. f., g.-d. art. saturării; pl. saturări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suturáre s. f., g.-d. art. suturării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUTURÁ, suturez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). – Din fr. suturer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUTURÁ ~éz tranz. med. (răni, țesuturi, organe) A coase cu fire de ață, reunind marginile; a uni printr-o sutură. /<fr. suturer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUTURÁ vb. I. tr. A face o sutură (1). [< fr. suturer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUTURÁ vb. tr. a face o sutură (1). (< fr. suturer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

suturá vb., ind. prez. 1 sg. suturéz, 3 sg. și pl. sutureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink