SÚSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚSUR ~e n. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze mișcate de vânt etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚSUR s.n. Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vânt. [Pl. -re. / < susura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚSUR s. n. zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚSUR s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet. 3. v. murmur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

súsur s. n., pl. súsure
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink