SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSTENTÁȚIE ~i f. 1) Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în interiorul unui fluid. 2) Forță care asigură propulsia în sus a unei aeronave, făcând-o să-și păstreze echilibrul. [G.-D. sustentației] /<fr. sustentation
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSTENTÁȚIE s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen. -iei, var. sustentațiune s.f. / cf. fr. sustentation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sustentáție s. f. (sil. -ți-e), art. sustentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sustentáției; pl. sustentáții, art. sustentáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUSTENTAȚIE fenomen care menține un corp cufundat într-un fluid la un anumit nivel prin mijloace adecvate. Sustentația este două feluri: statică, realizându-se conform legii lui Arhimede, pentru corpuri cu densitate medie mai mică decât cea a aerului (aerostate) și dinamică, obținută printr-o mișcare relativă, cu un consum de energie, necesar realizării portanței (avion, elicopter etc.).
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink