SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPICIÚNE ~i f. 1) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; bănuială. A avea ~i. 2) Lipsă de încredere. [G.-D. suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, ~onis, fr. suspicion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPICIÚNE s.f. Bănuială, presupunere; neîncredere. [Pron. -ci-u-. / cf. fr. suspicion, it. suspicione, lat. suspicio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPICIÚNE s. f. nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. (< fr. suspicion, lat. suspicio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSPICIÚNE s. bănuială, neîncredere, (livr.) circumspecție, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suspiciúne s. f. (sil. -ci-u-), g.-d. art. suspiciúnii; pl. suspiciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink