SURZÍRE s. f. Faptul de a surzi. – V. surzi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

surzíre s. f., g.-d. art. surzírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să își piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Felicia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURZÍ ~ésc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURZÍ vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzésc, imperf. 3 sg. surzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. surzeáscă; ger. surzínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m´aĭ asurzit cu atîtea țipete.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink