SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURMENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) surmena și rezultatul ei; istovire, extenuare; surmenaj. [< surmena].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURMENÁRE s. v. extenuare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surmenáre s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURMENÁ ~éz tranz. A face să se surmeneze. /<fr. surmener
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SURMENÁ mă ~éz intranz. A-și pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a obosi peste măsură; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURMENÁ vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURMENÁ vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

surmená vb., ind. prez. 1 sg. surmenéz, 3 sg. și pl. surmeneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink