SURJECTÍV, -Ă adj. (Mat.; despre funcții) La care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. [< fr. surjectif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Definiția din DN pare a fi copiată (incomplet) din Larousse. Mai clar ar fi: O funcție este surjectivă dacă fiecare element din codomeniu este imaginea a cel puțin unui element din domeniu. - raduborza

SURJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) la care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. (< fr. surjectif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

surjectív adj. m., pl. surjectívi; f. sg. surjectívă, pl. surjectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink