SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURÍU ~íe (~íi) 1) În care predomină culoarea sură; care are nuanță de sur. 2) (despre păr) Care a început să încărunțească; puțin încărunțit. /sur + suf. ~iu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURÍU adj. v. încețoșat, întunecat, mohorât, neclar, sumbru, tulbure.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suríu adj. m., f. suríe; pl. m. și f. suríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink