SURGHIUNÍRE, surghiuniri, s. f. Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – V. surghiuni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURGHIUNÍRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. v. exil. 3. v. deportare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surghiuníre s. f., g.-d. art. surghiunírii; pl. surghiuníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink