SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
surdúc2 s.n. (reg.) nume de floare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
surdúc1, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink