SURDOMUTÍSM s. n. Deficiență audio-verbală complexă datorată absenței congenitale sau pierderii timpurii a auzului; surdomutitate. – Surd + mutism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMUTÍSM n. Infirmitate caracterizată prin pierderea (totală) a auzului având drept urmare imposibilitatea însușirii normale a vorbirii. /surdomut + suf. ~ism
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMUTÍSM s.n. Surdomutitate. [< surdomut + -ism].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMUTÍSM s. n. defectul surdomuților; surdomutitate. (< surdo- + mutism)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMUTÍSM s. (MED.) surdomutitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

surdomutísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink