surdomútă s. f., pl. surdomúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este în același timp surd și mut; lipsit de auz și de darul vorbirii. /surd + mut
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SURDOMÚT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

surdomút adj. m., s. m. mut
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink