SURÂZẤND, -Ă, surâzânzi, -de, adj. Surâzător. – V. surâde.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURÂZÂND adj. v. surâzător, zâmbitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
surâzând adj. m., pl. surâzânzi; f. sg. surâzândă, pl. surâzânde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURẤDE, surấd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SURÂDE surâd intranz. 1) A râde fără sunete printr-o ușoară destindere a buzelor; a zâmbi. 2) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare. /<fr. sourire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURẤDE vb. III. intr. 1. A zâmbi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i plăcea mult. [P.i. surâd, perf. s. -râsei, conj. -râdă, part. -râs. / < fr. sourire, după râde].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURÂ'DE vb. intr. 1. a zâmbi. 2. (fig.) a-i fi favorabil. ◊ a-i plăcea mult. (după fr. sourire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SURÂDE vb. v. zâmbi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
surâde vb. râde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i surâde norocul expr. a fi norocos.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a surâde strâmb expr. a surâde în silă / forțat / nesincer.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink