SUPURÁRE s. v. purulență, supurație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supuráre s. f., g.-d. art. supurării; pl. supurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPURÁ, pers. 3 supurează, vb. I. Intranz. (Despre răni, țesuturi etc.) A produce și a elimina puroi. – Din fr. suppurer, lat. suppurare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUPURÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre bube, răni) A elimina puroi; a puroia. /<fr. suppurer, lat. suppurare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPURÁ vb. I. intr. (Despre țesuturi) A produce și a lăsa să curgă puroi. [P.i. 3 -rează. / < fr. suppurer, cf. lat. suppurare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPURÁ vb. intr. (despre țesuturi, răni) a produce și elimina puroi. (< fr. suppurer, lat. suppurare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPURÁ vb. (MED.) a curge, a puroia, (pop.) a musti. (Rana ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supurá vb., ind. prez. 1 sg. supuréz, 3 sg. și pl. supureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink