SUPUȘÉNIE s. f. 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + suf. -enie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPUȘÉNIE f. 1) Caracter supus. 2) înv. Situație a unei persoane supuse unei țări; cetățenie. /supus + suf. ~enie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPUȘÉNIE s. (JUR.) cetățenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPUȘÉNIE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supușénie s. f. (sil. -ni-e), art. supușénia (sil. -ni-a), g.-d. supușénii, art. supușéniei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink