SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRÉM ~ă (~i, ~e) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; superior; prim. Comandant ~. Judecătorie ~ă. ◊ Scop ~ principalul scop al vieții. Moment ~ moment hotărâtor pentru izbânda unei activități. Efort ~ încordare maximă a forțelor fizice sau intelectuale. /<lat. supremus, fr. supreme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRÉM, -Ă adj. Cel mai de sus, cel mai înalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. [Cf. fr. suprème, lat. supremus, superlativ al lui superus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRÉM, -Ă adj. care există în cel mai înalt grad; mai presus de toate; (p. ext.) extrem, ultim. ◊ care are gradul, rangul cel mai înalt. (< fr. suprème, lat. supremus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRÉM adj. 1. v. absolut. 2. ultim. (Cu un ~ efort...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suprém adj. m. (sil. -prem), pl. suprémi; f. sg. suprémă, pl. supréme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink