SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. – Supra- + problemă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPROBLÉMĂ s.f. Supratemă. [< supra- + problemă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPROBLÉMĂ s. f. supratemă. (< supra¹- + problemă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPROBLÉMĂ s. (TEATRU) supratemă, acțiune parcursivă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supraproblemă s. f. (sil. -pra-pro-) → problemă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink