SUPRAPOPULÁRE, suprapopulări, s. f. Faptul de a se suprapopula. – V. suprapopula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPOPULÁRE s.f. Faptul de a se suprapopula. [< suprapopula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

suprapopuláre s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. suprapopulării; pl. suprapopulări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPOPULÁ, suprapopulez, vb. I. Refl. (Despre orașe, țări etc.) A-și spori populația peste limitele normale. – Supra- + popula (după fr. surpeupler).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUPRAPOPULÁ ~éz tranz. A popula în cantitate prea mare. /supra- + a popula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPOPULÁ vb. I. refl. (Despre orașe, regiuni etc.) A-și spori populația peste limitele normale. [< supra- + popula, după fr. surpeupler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPOPULÁ vb. refl. (despre orașe, regiuni) a-și spori populația peste limitele normale. (după fr. surpeupler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAPOPULÁ vb. a se aglomera, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suprapopulá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. suprapopuléz, 3 sg. și pl. suprapopuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink