SUPRAORDONÁT, -Ă, supraordonați, -te, adj. Care ocupă un loc superior într-o clasificare sau într-o ierarhie. ◊ Fracție supraordonată = fracție ordinară mai mare decât un întreg. Propoziție supraordonată = propoziție regentă. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordonat (după subordonat).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAORDONÁT ~tă (~ți, ~te) Care ocupă un loc ierarhic superior într-o clasificare. ◊ Noțiune ~tă noțiune generală care cuprinde în sfera sa alte noțiuni cu o sferă mai redusă. Fracție ~tă fracție ordinară cu numărătorul mai mare decât numitorul. Propoziție ~tă propoziție regentă. /supra- + ordonat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAORDONÁT, -Ă adj. Care are un loc superior (într-o clasificație, într-o ierarhie). ♦ Fracție supraordonată = fracție ordinară mai mare decât întregul; propoziție supraordonată = propoziție regentă; noțiune supraordonată = noțiune care cuprinde alte noțiuni cu sferă mai mică. [Pron. -pra-or-. / < supra- + ordonat, după subordonat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAORDONÁT, -Ă adj. care are un loc superior (într-o clasificare, într-o ierarhie). ♦ fracție ~ă = fracție ordinară mai mare decât întregul; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție regentă; noțiune ~ă = noțiune care cuprinde alte noțiuni cu sferă mai mică. (< supra¹- + ordonat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

supraordonát (log. și supraordinát) adj. m. (sil. -pra-), pl. supraordonáți; f. sg. supraordonátă, pl. supraordonáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink