SUPRAFAȚÁRE, suprafațări, s. f. Acțiunea de a suprafața. – V. suprafața.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAFAȚÁRE s.f. Acțiunea de a suprafața și rezultatul ei. [< suprafața].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAFAȚÁ, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAFAȚÁ vb. I. tr. A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcție. ♦ A uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. [După fr. surfacer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAFAȚÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcție. 2. a uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. (după fr. surfacer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

suprafațá vb., ind. prez. 1 sg. suprafațéz, 3 sg. și pl. suprafațeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink