SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♦ Fig. Exterior, aparență. ◊ Loc. adj. De suprafață = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după fr. surface).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFÁȚĂ ~éțe f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ața Pământului. La ~ața apei. ◊ La ~ a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafară a unui lucru; aparență; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabilă. ~ața unui triunghi. ◊ ~ de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [G.-D. suprafeței] /supra- + față
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFÁȚĂ s. f. 1. față, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ◊ Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat. ◊ Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din supra- + față (după fr. surface).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
Zavaidoc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFÁȚĂ s. 1. (MAT.) (înv.) surfață. 2. (GEOM.) suprafață plană v. plan; suprafață sferică v. sferă. 3. întindere, mărime. (~ unui loc.) 4. v. cuprins. 5. v. regiune. 6. față, întindere, întins, (înv.) surfață. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 7. v. zonă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafáță (-țe), s. f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la față. – Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s. f., din fr. superficialité.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafáță s. f. (sil. -pra-), pl. supraféțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFAȚÁ, suprafațez, vb. I. Tranz. (Tehn.) 1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafață (după fr. surfacer).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFAȚÁ vb. I. tr. A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcție. ♦ A uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. [După fr. surfacer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFAȚÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcție. 2. a uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. (după fr. surfacer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafațá vb., ind. prez. 1 sg. suprafațéz, 3 sg. și pl. suprafațeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPRAFAȚĂ arie pe care se execută diverse forțe aerodinamice, îndeplinind diferite funcțiuni în realizarea zborului. Suprafața de comandă, contribuie la pilotarea aeronavei, putând fi fixe sau mobile (ampenajul orizontal și vertical, eleroanele etc.). Suprafața de stabilizare, contribuie la menținerea direcției aparatelor de zbor cu voalură (parașute, parapante etc.). Suprafața portantă, asupra acesteia se exercită portanța (v.) (ex. aripa de avion, rotorul elicopterului). Suprafața rotativă, ansamblul palelor sau aripilor aflate în afara aeronavei, aflate în mișcare de rotație în jurul unui ax apropiat de verticală în scopul susținerii aeronavei.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafață de inundare marină, (engl.= FS-flooding surface) în strat. secvențială exprimă un hiatus minor de eroziune submarină sau nondepunere, care separă unități depoziționale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formează imediat după un moment de înălțare a nivelului de bază, simultan cu creșterea adâncimii apelor.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafață de maximă inundare, (engl.= MFS-maximum flooding surface) în strat. secvențială exprimă un orizont de condensare, bogat în substanță organică, aglomerări de bioclaste, glauconit și fosfați; s.m.i. separă un eveniment regresiv de unul transgresiv.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suprafață erozională de transgresiune, (engl.= TSE-transgressive surface of erosion) în strat. secvențială este o supr.de mică amplitudine generată de înălțarea lentă a nivelului mării (de bază) cu efect erozional asupra vechilor depozite litorale. suprafață de transgresiune, (engl.= TS – transgressive surface) în strat. secvențială exprimă prima supr. de inundare, deasupra regresiunii maxime, prin care debutează un cortegiu sedimentar transgresiv; coincide și cu o limită de secvență depozițională (→ SB1).
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink