SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s. m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAARBÍTRU ~i m. Arbitru desemnat pentru a hotărî într-un litigiu, în care arbitrii propriu-ziși au păreri diferite. /supra- + arbitru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAARBÍTRU s. m. arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri sunt în dezacord; superarbitru. (după fr. surarbitre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPRAARBÍTRU s. superarbitru. (~ într-o competiție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supraarbítru s. m. (sil. -pra-) → arbitru
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink