SUPOZITÓR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic solid de formă conică, administrat pe cale anală. – Din fr. suppositoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZITÓR ~oáre n. Preparat medicamentos, în formă de cilindru sau con, care se administrează pe cale rectală. /<fr. suppositoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZITÓR s. n. preparat farmaceutic în stare solidă, administrat pe cale rectală. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

supozitór s. n., pl. supozitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink