SUPOZÍȚIE, supoziții, s. f. Presupunere, ipoteză. ♦ (Log.) Enunț luat ca premisă (ipoteză) pentru întemeierea altor enunțuri. ♦ (Log.) Capacitatea unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. – Din fr. supposition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZÍȚIE ~i f. 1) Părere bazată pe fapte aparente; prezumție; presupunere; ipoteză. 2) log. Enunț care servește drept premisă ipotetică pentru alte enunțuri. [G.-D. supoziției] /<fr. supposition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZÍȚIE s.f. 1. Presupunere, ipoteză; premisă. 2. Capacitate a unui termen de a reprezenta ceva intr-o propoziție. [Gen. -iei, var. supozițiune s.f. / cf. fr. supposition, lat. suppositio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZÍȚIE s. f. 1. presupunere, ipoteză; premisă. 2. capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. (< fr. supposition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPOZÍȚIE s. 1. v. ipoteză. 2. v. presupunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supozíție s. f. poziție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink