SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPĂRĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPĂRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictisește; care provoacă plictiseală; plicitisitor. /a (se) supăra + ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink