sunnítă s. f., pl. sunníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUNNÍT, -Ă, suniți, -te, s. m. ș f. Adept al sunnismului. – Din fr. sunnite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUNNÍT ~ți m. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. /<fr. sunnite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUNNÍT, -Ă s.m. și f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. [< fr. sunnite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s.m., f. Mahomedan care respectă preceptele înscrise în sunna. (din fr. sunnite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

SUNNÍT, -Ă, sunníți, -te, s.m., f. Credincios musulman care respectă prescripțiile sunnei; adept al sunnismului. (din fr. sunnite) [def. NODEX]
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

sunnít s. m., pl. sunníți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink