SULIMÁN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SULIMÁN ~uri n. înv. Produs cosmetic pentru colorat fața și buzele; fard. /<turc. sülümen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SULIMÁN s. (BOT.; Ajuga genevensis) (reg.) gubănaș, lavrentină, vineriță, vinețică, iarbă-de-greutate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SULIMÁN s. v. fard.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sulimán (-nuri), s. n. – 1. Fard, sulimeneală. – 2. Plantă (Ajuga genevensis). – Var. soliman. Tc. (arab.) sülümen „arsenic”, din lat. sublimatum (Eguilaz 494; Roesler 602; Șeineanu, II, 328), cf. ngr. σουλιμᾶς, bg. sulimen. – Der. sulemeni (var. sulimeni, sulimini și der.), vb. refl. (a se farda, a se boi); sulemeneală, s. f. (fard, suliman).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sulimán s. n., (farduri) pl. sulimánuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink