-SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sulc, súlcuri, s.n. (înv.) 1. brazdă de pământ (alternând cu un șanț, cu o groapă). 2. încrețitură (pe o suprafață netedă).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SULC(I)-, -SÚLC elem. „despicat, crestat, brăzdat”. (< fr. sulc/i/-, -sulque, cf. lat. sulcus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink