SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

SUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. /a sui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUITÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Suitor ≠ coborâtor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suitór adj. m., (rudă) s. m. (sil. su-i-), pl. suitóri; f. sg. și pl. suitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink