SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
rain_drop
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUÍȘ ~uri n. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. /a sui + suf. ~iș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUÍȘ s. 1. v. escaladare. 2. urcuș. (La mijlocul ~ului unui munte.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUÍȘ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Suiș ≠ coborâș
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suíș s. n., pl. suíșuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
J’Y SUIS, J’Y RESTE (fr.) aici sunt. aici rămân – Replică atribuită mareșalului Mac-Mahon, avertizat, după cucerirea fortului Malkov, de iminența atacului. Hotărâre neclintită de a nu ceda pozițiile.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JE PENSE, DONC JE SUIS (fr.) gândesc, deci exist – Descartes, „Discours de la méthode”, IV, V. și Cogito, ergo sum.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink