SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

SUÍȘ ~uri n. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. /a sui + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUÍȘ s. 1. v. escaladare. 2. urcuș. (La mijlocul ~ului unui munte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUÍȘ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Suiș ≠ coborâș
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suíș s. n., pl. suíșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink