SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
rain_drop
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFLĂTÓR2 ~i m. Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. /a sufla + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFLĂTÓR1 ~oáre n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUFLĂTÓR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suflătór (persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suflătór (țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
suflători, expresie eliptică desemnând grupul instrumentelor de suflat (alămuri* și lemne*) din orchestra simfonică.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink