SUFIXÁRE, sufixări, s. f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. – V. sufixa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁRE s.f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. [< sufixa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁRE s. v. sufixație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sufixáre s. f., g.-d. art. sufixării; pl. sufixări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁ, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. – Din sufix. Cf. fr. suffixer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUFIXÁ ~éz tranz. (cuvinte) A înzestra cu sufix. /<fr. suffixer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁ vb. I. tr. A adăuga un sufix .....
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Definiție trunchiată; aceasta ar trebui sa sune: SUFIXÁ vb. I. tr. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. [< sufix]. - LauraGellner

SUFIXÁ vb. tr. a adăuga un sufix la rădăcina sau tema unui cuvânt. (< fr. suffixer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sufixá vb., ind. prez. 1 sg. sufixéz, 3 sg. și pl. sufixeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink