SUFIXÁȚIE, sufixații, s. f. Faptul de a sufixa; sufixare. – Din fr. sufixation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁȚIE s.f. Sufixare. [Gen. -iei. / < fr. suffixation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁȚIE s. f. sufixare. (< fr. suffixation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFIXÁȚIE s. (LINGV.) sufixare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sufixáție s. f. (sil. -ți-e), art. sufixáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sufixáției; pl. sufixáții, art. sufixáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink