SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFÍX ~e n. Afix care, adăugat după rădăcina sau după tema unui cuvânt, formează un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. /<lat. suffixus, fr. suffixe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFÍX s.n. Sunet sau îmbinare de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, creându-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Pl. -xe. / cf. fr. suffixe, lat. suffixus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUFÍX s. n. afix care se adaugă la rădăcina sau tema unui cuvânt, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< fr. suffixe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Sufix ≠ prefix
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sufíx s. n., pl. sufíxe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink