suduíre, suduíri, s.f. (înv.) 1. înjurătură, insultă. 2. mustrare, certare, dojenire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SUDUÍ, súdui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUDUÍ súdui pop. 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase; a înjura. 2. tranz. 1) A trata cu sudălmi; a înjura. 2) A trata cu reproșuri; a dojeni; a mustra. /<ung. szidni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUDUÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, drăcui, insulta, înjura, jigni, moraliza, mustra, ocărî, ofensa, ultragia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. súdui, 3 sg. și pl. súduie, imperf. 3 sg. suduiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink