SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUCOMBÁ pers. 3 sucómbă intranz. livr. 1) A suferi o înfrângere într-o luptă. 2) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a deceda; a se sfârși; a răposa. /<fr. succomber, lat. succumbere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUCOMBÁ vb. v. muri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sucombá vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, 3 sg. și pl. sucómbă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink